După un an de măsuri nepopulare, tensiuni sociale și uzură inevitabilă pentru orice partid aflat la guvernare, Ilie Bolojan intrase într-o zonă de erodare politică vizibilă.

Momentul care a schimbat percepția nu a fost însă unul de victorie, ci chiar căderea Guvernului.

Atacurile venite dinspre PSD și AUR, urmate de moțiunea care a dus la prăbușirea Executivului, au produs un efect neașteptat într-o parte a electoratului de centru-dreapta: Bolojan începe să fie privit mai degrabă ca un politician aflat în conflict cu sistemul politic tradițional decât ca unul dintre oamenii acestuia.

Pentru o parte a publicului, ruptura de PSD începe să cântărească mai mult decât costul politic al austerității.

Aici se află și miza reală a perioadei următoare.

Nu doar relația cu PSD, ci și capacitatea lui Bolojan de a repoziționa PNL, un partid perceput în ultimii ani tot mai departe de identitatea liberală pe care a revendicat-o tradițional.

În interiorul unei părți a electoratului de dreapta există de mai mult timp o nemulțumire legată de compromisurile politice și de formula marilor coaliții. În acest climat, ieșirea lui Bolojan din zona colaborării cu PSD îi aduce un tip de capital politic pe care nu îl avea în perioada guvernării.

Moțiunea de cenzură nu l-a întărit instituțional. Din contră, l-a scos din zona puterii executive.

Dar politic, imaginea lui începe să funcționeze diferit decât în urmă cu câteva luni.

Rămâne de văzut dacă această schimbare de percepție poate fi transformată într-un proiect politic solid sau dacă va rămâne doar un moment de reașezare într-o perioadă de tensiune și instabilitate politică.